Sigla concurs

Istoric
Colegiul National "Radu Greceanu", Slatina, OLT

		
Radu Greceanu este un cronicar muntean autor al cronicii
"Anonimul brancovenesc" din anul 1711, despre domnia lui 
Constantin Brancoveanu, si al manuscrisului "Letopisetul 
de la descalecarea cea dintaiu a romanilor si asezarea 
lor in Tara Romaneasca," care din pacate s-a pierdut.

Logofatul Radu Greceanu, impreuna cu fratele sau, logofatul 
Serban Greceanu, au luat parte, alaturi de stolnicul 
Constantin Cantacuzino, la traducerea Bibliei de la 
Bucuresti - prima editie integrala in limba romana a 
textului Sfintei Scripturi. Cartea a fost tradusa dupa 
textul Septuagintei, si a aparut la 1688.


Constructia gimnaziului a inceput in luna august 
a anului 1889 si s-a incheiat in toamna anului 1891, 
realizandu-se cladirea centrala cu latura din fata 
etajata, cele doua aripi fara etaj si fara cele 
doua incaperi (dreapta - stanga) ce i s-au alaturat 
multi ani mai tarziu. In aceasta prima etapa de 
constructie se realizeaza si imobilul cu sala de 
sport si sali de clasa la etaj (cladire oarecum 
solitara pe care elevii anilor '60 - '70, 
considerandu-se niste "locatari" condamnati, au asociat-o 
cu o inchisoare, numind-o... Bastilia, nume folosit 
si astazi de toata scoala). Aceasta este infrastructura
 gimnaziului real din Slatina, la nasterea sa ca 
institutie scolara.


Sub supravegherea stricta a lucrarilor de catre 
directorul Traian Biju, se realizeaza supraetajarea 
aripii drepte - est (1923 - 1925), a aripii stangi 
- vest (1925 - 1926) si totodata in vara anului 1925 
 se reconstruieste, intr-o varianta comfortabila, scara 
centrala pentru accesul profesorilor la etaj (asa cum o 
avem si azi). Toate acestea constituie a doua etapa in 
realizarea infrastructurii Liceului "Radu Greceanu". 
Dupa ridicarea etajelor pe cele doua aripi ale cladirii 
centrale, se construiesc pe exteriorul ei 53 de contraforti 
de siguranta a caror masivitate confera constructiei o 
identitate arhitectonica unica in aceasta parte a Munteniei  
si Olteniei.


In istoria infrastructurii liceului urmeaza apoi alte doua
momente de relevanata importanta: mai intai, reconstructia 
din temelie a amfiteatrului si apoi ridicarea celui de-al 
treilea imobil, care s-a numit, dupa destinatia sa directa,
cateva decenii la rand, internatul liceului (bucatarie, 
camari, pivnita, dormitoare, infirmerie, sufragerii, si 
spalatorie). Constructia acestor doua obiective marcheaza 
cea de-a treia etapa infrastructurala, despartita de cea 
anterioara de o pauza de numai 7 ani. Directorul (pentru 
putin timp) Toma Vasilescu declanseaza in anul 1933 
ridicarea din temelii, cu dimensiuni amplificate, a 
amfiteatrului (distrus in timpul ocuparii de catre Scoala  
de meserii): 400 de locuri, parter si balcon, scena 
spatioasa, fosa pentru orchestra, culise in dreapta si in  
stanga scenei. Este amfiteatrul asa cum il avem si azi, 
dupa 70 de ani: o realizare oportuna care venea sa intampine  
si sa gazduiasca aniversarea celor 50 de ani de la infiintarea 
institutiei (1934). Piatra fundamentala a internatului se 
pune la 5 august 1937. In vara anului urmator, internatul era 
ridicat. In holul de la intrare se inscrie in mozaic  
"Al. Iliescu" - 1937. Era o fireasca indatorire morala,  
care amintea cel putin faptul (daca nu mai mult) ca primul 
internat al Liceului "Radu Greceanu", cel din str. Obrocari,  
s-a datorat exclusiv acestui nume. Capacitatea de cuprindere 
- 120 de locuri.


Directorul Traian Biju tine sa marcheze realizarea internatului
drept un eveniment de exceptie in viata liceului, asezand pe
peretele sudic al noii cladiri un text pe care cei de atunci 
si noi cei de azi il receptam ca inaltatoare lectie de educatie:
"Poporul roman, plamadit dintr-un aluat nobil, a razbit prin  
veacuri ingenunchindu-si vrajmasii, otelindu-si trupul si sufletul  
in hotarele lui strabune, firesti si vesnice. Prin incordarea  
puterilor, prin jertfa de sine a tuturor, intru folos obstesc, 
patria romana va inflori sub soare, iar gloria poporului roman  
va straluci peste veacuri."


In anul scolar 1958 - 1959, populatia scolara a Liceului 
"Radu Greceanu" atinge un procent spectaculos de crestere, ca  
rezultat al fuziunii sale cu liceul de fete (singurul liceu 
de fete din Slatina, azi Scoala Generala Nr. 1). Acesta este 
momentul cand se realizeaza mixtarea la nivelul intregii tari 
(baieti si fete in acelasi liceu) - pentru prima data - in 
istoria invatamantului liceal romanesc. Numarul total al 
elevilor interni in anii '60 - '70 a fost de 300 - 400, uneori  
depasindu-se aceasta cifra. Aceste imprejurari au condus la 
ideea constructiei unui al doilea internat care - de data 
aceasta - sa fie destinat exclusiv pentru dormitoare si sa 
aiba cea mai mare capacitate posibila. Lucrarile la acest al 
patrulea imobil si ultim din ceea ce constituie in acceptia 
globala - Liceul "Radu Greceanu", incep in 1975 cu asezarea 
fundatiei, in spatiul liber, paralel cu aripa dreapta (est) a 
cladirii centrale, iar in februarie 1979, constructia este 
incheiata si astfel liceul dispunea acum de un al doilea internat  
- parter plus trei etaje, cu dormitoare pentru 104 elevi 
(etajul I) si pentru 200 de elevi (etajele II si III), adica 
in total 304 locuri.